Dincolo
Lui Corneliu Ifrim
Nu e foarte întuneric
e un tunel puţin luminat
de ochii rămaşi deschişi
ca nişte uşi prin care s-au strecurat
pisici ireale
se aud vag simfonii albe
fluierate de un cioclu ciudat
trăgând după el
un cal bicefal
niciunul trist
surâsuri de bronz
aruncate pe chipuri
împlinesc bucuria
revederii
cu noaptea dintâi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si mie mi-e dor de el Dane, poate mai mult decat o arat...
RăspundețiȘtergere